Dintre toate activitatile pe care le-am desfasurat pana acum, intervievarea si trainingul mi s-au parut cele mai interesante. Chiar daca initial nu vedeam interviul in acelasi mod in care il vad acum, de-a lungul timpului teoria dar mai ales practica m-au invatat cateva „reguli” de baza de care un intervievator ar trebui sa tina cont:
– Să lase candidatul să vorbească mai mult, să evite monopolizarea discuţiei. Personal de multe ori mi se intampla contrariul in incercarea mea de a aduce suficiente detalii despre intrebare.
– Să realizeze şi să întreţină o atmosferă destinsă care să faciliteze procesul de comunicare. Recomand ca interviul sa inceapa cu o discutie despre un subiect comun (ex vreme, trafic etc) dar sa se evite subiectele care implica aspecte emotionale (ex politica)
– Să îşi păstreze obiectivitatea în evaluarea unui candidat. Firmele mari au adesea un ghid de interviu si o grila dupa care candidatii sunt evaluati dar obiectivitatea este destul de dificil de pastrat
– Să folosească un limbaj simplu şi cuvinte uşor de înţeles de către candidat. Daca este cazul sa aduca lamuriri suplimentare fara insa a monopoliza discutia
– Să evite întrebările lungi sau două întrebări în aceeaşi frază. Asta era un alt defect al meu. Incercam sa sondez cat mai multe dar pana la urma un mai sondam nimic.
– Să utilizeze preponderent întrebări deschise pentru a facilita obţinerea de informaţii cît mai detaliate de la candidat
– Să se concentreze doar pe elementele semnificative
– Să evite sugerarea răspunsurilor sau exprimarea unor opinii personale
– Să nu interpreteze (să aprobe sau să dezaprobe) cele spuse de candidat
– Să evite pe cât posibil manifestarea emoţională şi să îţi controleze limbajul non-verbal
– Să nu îl grăbească pe candidat în formularea răspunsurilor
– Să nu adreseze întrebări de natură personală decât dacă este necesar
– Să creeze o imagine favorabilă organizaţiei şi locului de muncă
– Să fie pregătit să ofere răspunsuri candidatului în situaţia în care acesta are întrebări
După cum se poate observa am evitat să nominalizăm întrebări sau să să oferim exemple concrete. Asta pentru că pe de-o parte fiecare interviu de selecţie este unic şi conţine o serie de întrebări specifice care pot fi cu greu anticipate. Pe de altă parte, un interviu de selecţie nu este un concurs de cultură generală. Întrebările de la interviú nu au un răspuns corect sau greşit ci urmăresc să obţină răspunsul candidatului pentru a vedea în ce măsură acesta se poate adapta cerinţelor postului. Inducerea în eroare a conducătorului de interviú nu este indicată pentru că (chiar dacă pe termen scurt îi poate crea un avantaj candidatului) pe termen lung nepotrivirea dintre postul respectiv şi candidat îi va cauza acestuia din urmă. Ca să nu mai pomenim că intervievatorii cu experienţă sesizează răspunsurile prefabricate.
Articol scris de catre Liviu Draghici – HotArticles.eu